Mare-mi fu uimirea să mă văd somat pe blogul cititoarei teroriste să mă-nscriu într-un soi de sondaj cu titlul "5 secrete". Adica 5 lucruri mai puţin cunoscute despre umila mea persoană. Bine, spun, mă prind în joc. Să vedem ce iese.
1. Deşi nu-i neg valoarea, nu pot gusta de niciun fel poezia.
Chestia asta sigur va şoca pe mulţi. D-aia încep cu ea. Dar aşa m-am născut eu, cred: contrar tuturor normelor românismului, n-am în tot corpul măcar un oscior poetic. Iar asta v-ar putea-o confirma cu tristeţe soţia mea, căreia i-am închinat unica-mi încercare lirică. Ce naiba să fac? Chiar aşa gravă-i boala asta?
2. Deşi am tradus o bună parte din Dune - Casa Atreides, n-am citit în viaţa mea celebra serie a lui Herbert.
N-am citit-o fiindcă nu-mi place (i-am citit începutul, d-aia ştiu). Mai simplu nu se poate. Şi nu-mi place fiindcă nu mă atrage, aşa cum nu m-a atras niciodată nici Războiul stelelor, nici Star Trek şi nicio altă ispravă de SF clasic din a doua jumătate a secolului trecut. Sau a începutului ăsta de secol.
3. Am început să scriu cam tot atunci când a început să-mi placă şi să citesc.
Şi asta destul de târziu. Pe la paişpe ani. Până atunci, ai mei voiau să scoată matematician din mine (am fost şi la o olimpiadă - n-am luat notă de trecere, semn clar că matematica nu era de nasul meu!), iar eu voiam să devin karatist. Până la vârsta aia nu mi-am făcut niciodată lecturile de vacanţă şi uram cursurile de literatură de la şcoală. Nu-i vorbă, nici dup-aia nu m-am dat în vânt după ele. În privinţa cititului, declicul a fost produs de Misery a lui King. În a scrisului - o maşină de scris Triumph cumpărată de taică-meu taman atunci. Să vezi potriveală!
4. Dezvolt obsesii pentru unele formaţii sau cântăreţi şi albumele acestora.
În urmă cu două luni era vorba de Kreator şi Enemy of God, luna trecută a fost Jamiroquai şi ultimul lor album, acum e Apocaliptica. Obsesii perpetue: Metallica, Alice Cooper, Bach, Iron Maiden, Dvorak, Ozzy Osbourne. Acum că mi-am cumpărat căşti profesioniste, abia aştept să încep lucrul la următorul roman de tradus.
5. Mă străduiesc de-un an de zile să mă las de fumat.
Marea reuşită a fost de trei luni. Alte încercări - şi-au fost destule - soldate cu eşec au fost de mai scurtă durată. Îmi doresc acum foarte mult să ajungă pachetul la cel puţin 2 euro. Poate, poate... Sau o să încep oare să consider fiecare pagină tradusă ca pe-un pachet de Pall Mall Lights câştigat?
Cam asta e. Să dau mai departe? Uite că dau: Horia Ursu, Marian Coman, Axi, un cotoiaş frumos.
3 comentarii:
scuze de somatie, da tag-urile astea cam asta sint, niste somatii :)
cu poezia, regret, da pe mine cel putin nu m-ai socat deloc - in realitate, in ziua de azi, cred ca sint mai multi aia care scriu poezie decit aia care citesc poezie :)
oricum, cred ca trebuie sa ai noroc sa gasesti un poet fix pe gustul tau la o virsta frageda, altfel e mai greu dupa aia
n-ai de ce te scuza. mi-a facut mare placere somatia asta :)
asa-i cu poezia. nu deznadajduiesc. poate oi reusi sa vad in poezie si altceva decat un loc bun de scos motouri pentru carti de proza :)
mi-a placut, "loc bun de scos motouri pentru carti de proza" :)) cam asa citesc eu poezie...
ieri veneam spre casa si ascultam sfarsitul DT-ului, si baietii au inregistrat audiobook-ul cu tot cu 'childe roland' al lui browning. am reusit sa fiu atenta la primele 6 sau 7 strofe, chiar daca n-am reusit sa si *inteleg* despre ce vorbeau, dupa care restul de 20 si ceva au fost doar zgomot de fundal.
Trimiteți un comentariu