Sunt bine înfipt deja în capitolul 3 şi pot spune cu mâna pe inimă că-i o adevărată desfătare cartea asta. Vine tocmai bine acum, după două romane poliţiste, cam manieriste şi cu loc puţin de întors pentru traducere. Cu Ballard simţi că faci ceva, că nu-i fiecare pagină ca aia dinainte, e-o scriitură mai atentă, mai expresivă, mai elastică. În fine, nici nu pot compara romanul ăsta cu cele dinainte. Nu joacă la aceeaşi categorie, asta-i clar ca lumina zilei. De mult n-am mai simţit plăcerea frazei care provoacă, a paragrafului cu cap şi coadă, a jongleriilor semantice. Vă spun de-acum, cartea asta chiar o să-şi merite banii.
Sunt la capitolul 3, deci. Pagina 28 din 223. Azi trebuie să-l încep şi pe 4, adică mai am cel puţin 12 pagini. Zău că n-o să simt cum o să treacă. De n-ar fi soarele care apune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu