Venea din timpul diez... la Oradea (!)

Un om extraordinar. Aşa cum îl ştiam din lunga noastră corespondenţă. Cred că nu te-ai plictisi niciodată să stai la poveşti cu Bogdan Suceavă. Şi de povestit am povestit câte-n lună şi-n stele. Noi, gazdele (Ioan Moldovan, Ion Simuţ, Marius Miheţ, Andrei Simuţ şi subsemnatul), ne declarăm oficial încântaţi că Bogdan a ales să treacă prin Oradea cu interesanta lui conferinţă. Sună aiurea formularea asta. Ştiu. Dar ăsta-i adevărul. How else should I put it?

Sala a fost plină ochi, atenţia publicului nu s-a abătut nicio clipă, întrebările au curs gârlă - totul a ieşit mai bine decât puteam spera. Dar să vedem câteva instantanee:

Pe terasa din faţa redacţiei, dezbătând probleme arzătoare, literare şi... matematice deopotrivă.În cabinetul catedrei de literatură de la Facultatea de Litere, înainte de conferinţă. În fundal, surâzând cu blândeţea-i caracteristică, Ion Simuţ.
Conferinţa în plină desfăşurare.
Marius Miheţ, de-a stânga Bogdanului.
La ultima rundă de discuţii, aseară. În vreme ce Bogdan priveşte blajin obiectivul, pe mine mă pufneşte un râs de-a dreptul mefistofelic. Habar n-am de ce.

Nu ştiu dacă am mai spus-o aici, dar de-acum câţiva ani buni - vreo 5-6, dacă mă ajută memoria - mi-am dorit să stau face-to-face cu Bogdan. Motivul e simplu. Avem în linii mari aceleaşi vederi asupra literaturii. Asupra prozei, în special. Şi, oricât de ofertantă ar fi calea internetului sau a telefonului, comunicării parcă tot îi lipseşte ceva. Nu-l poţi privi în ochi pe interlocutor. Iar asta, cred eu, e esenţa oricărei confruntări de idei. Uite că acum am avut amândoi ocazia asta. Şi abia o aştept pe următoarea. Poate când îi va ieşi pe piaţă viitorul roman. Care, vă dezvălui un secret, va fi fantastic. I know, believe me.