Venea din timpul diez... la Oradea (!)

Un om extraordinar. Aşa cum îl ştiam din lunga noastră corespondenţă. Cred că nu te-ai plictisi niciodată să stai la poveşti cu Bogdan Suceavă. Şi de povestit am povestit câte-n lună şi-n stele. Noi, gazdele (Ioan Moldovan, Ion Simuţ, Marius Miheţ, Andrei Simuţ şi subsemnatul), ne declarăm oficial încântaţi că Bogdan a ales să treacă prin Oradea cu interesanta lui conferinţă. Sună aiurea formularea asta. Ştiu. Dar ăsta-i adevărul. How else should I put it?

Sala a fost plină ochi, atenţia publicului nu s-a abătut nicio clipă, întrebările au curs gârlă - totul a ieşit mai bine decât puteam spera. Dar să vedem câteva instantanee:

Pe terasa din faţa redacţiei, dezbătând probleme arzătoare, literare şi... matematice deopotrivă.În cabinetul catedrei de literatură de la Facultatea de Litere, înainte de conferinţă. În fundal, surâzând cu blândeţea-i caracteristică, Ion Simuţ.
Conferinţa în plină desfăşurare.
Marius Miheţ, de-a stânga Bogdanului.
La ultima rundă de discuţii, aseară. În vreme ce Bogdan priveşte blajin obiectivul, pe mine mă pufneşte un râs de-a dreptul mefistofelic. Habar n-am de ce.

Nu ştiu dacă am mai spus-o aici, dar de-acum câţiva ani buni - vreo 5-6, dacă mă ajută memoria - mi-am dorit să stau face-to-face cu Bogdan. Motivul e simplu. Avem în linii mari aceleaşi vederi asupra literaturii. Asupra prozei, în special. Şi, oricât de ofertantă ar fi calea internetului sau a telefonului, comunicării parcă tot îi lipseşte ceva. Nu-l poţi privi în ochi pe interlocutor. Iar asta, cred eu, e esenţa oricărei confruntări de idei. Uite că acum am avut amândoi ocazia asta. Şi abia o aştept pe următoarea. Poate când îi va ieşi pe piaţă viitorul roman. Care, vă dezvălui un secret, va fi fantastic. I know, believe me.

Bogdan Suceavă la Oradea

Mâine va sosi Bogdan Suceavă la Oradea, iar miercuri, în organizarea revistei Familia şi-a Facultăţii de Litere, va susţine conferinţa "Între programul de la Erlangen şi Joc secund: istoria unei idei literare". Abia aştept să mă întâlnesc cu Bogdan şi-n carne şi oase. O să revin cu poze. Până atunci, iată afişul conceput azi:

Crash, boom, bang!

Iată c-a apărut săptămâna asta şi Crash-ul lui Ballard.

J.G. Ballard - Crash
Ediţie cartonată, colecţia „Biblioteca Polirom“,
Editura Polirom, 296 de pagini.
Un fragment puteţi citi aici.

O atmosferă de coşmar hiper-tehnologizat, un erotism intens şi sumbru, Crash a devenit un clasic al genului underground la scurt timp după apariţie şi transformat într-un film cult al anilor ’90 de regizorul David Cronenberg. Descris de Ballard însuşi ca „o metaforă extremă pentru o situaţie extremă“, „primul roman pornografic bazat pe tehnologie“, Crash narează obsesiile patologice ale personajelor pentru accidentele de automobil şi victimele acestora, aşezînd într-o lumină nouă şi surprinzătoare relaţia dintre om şi maşină.

Ţara noastră-i o comoară

Mă uit şi eu ca toată lumea la campania asta deşănţată pentru referendum. Nu mă mai interesează politica, nu ca altă dată. Dar acum, oriunde te-ai uita, numai asta vezi. Aşa că, de voie-de nevoie, mă uit şi eu. Şi ce văd m-ar face să râd cu gura până la urechi dacă spectacolul n-ar fi de-un comic atât de grotesc.

Mi s-a părut genială "Ultima oră" de aseară de pe Realitatea. Realizatorii au reuşit să schiţeze perfect caricatura momentului. Băsescu e pe rând şobolan, monstru, troglodit, incult... Restul sunt, generic, oligarhi. Steaguri tricolore, steaguri albastre cu stele europene, cântece de petrecere, Ciulendre, Queen, mici şi bere, imprecaţii colorate, văpăi în ochi, roşu contra albastru (parcă), fetiţe cu fustiţie (la roşii), Babe Dochii (la albaştri), mulţimi huiduitoare, fojgăitoare, viermuitoare, şerpuitoare... Pare că nimic altceva nu mai există pe lume. Totul s-a restrâns la mitinguri, discursuri, contre. De data asta, oligarhul tău a făcut boacăna aia. Vezi că ai şi tu oligarhi? Bă, ia uită-te bine, că oligarhul meu a fost cândva şi-al tău! Scălâmbăieli triumfătoare - toate!

Şi-n timpul ăsta, văd la un buletin de ştiri târziu în noapte, că un sărman norocos e băgat la pârnaie pe trei ani, plus amendat cu naiba ştie ce sumă, pentru că i-a scos soarta în cale o comoară! O sută şi ceva de bănuţi din aur de pe vremea lui Napoleon al III-lea (parcă). Şi stau şi mă gândesc... Oare Indiana Jones ar fi avut vreo şansă în România? Sau la noi s-ar fi transformat mai degrabă în ceva ca-n "The Fugitive"?

Îmi şi imaginez o scenă: un om cu totul respectabil îşi sapă cu un ultim strop de speranţă grădina arsă de soare; alături, pentru a-i trece mai uşor timpul, se aude bârâitul unui radio cu baterii; din difuzorul lui vorbeşte Băsescu despre oligarhi; lama cazmalei omului nostru izbeşte ceva tare; o comoară; se uită îngrozit la ea, întoarce şi mai îngrozit ochii spre radio, apoi scrutează precaut împrejurimile; nu l-a văzut nimeni; cu mare grabă, începe să îngroape comoara la loc.

Veneţia poliţistă

A apărut la Polirom traducerea romanului Donnei Leon Moarte într-o ţară străină. Iată-i coperta (cartonată):Şi o descriere, dacă nu aveţi chef să daţi clic pe imagine şi s-o citiţi de pe site-ul editurii:

Veneţia la primele ore ale dimineţii e întruchiparea calmului. Asta pîna într-o zi cînd pacea e spulberată de cumplita descoperire a cadavrului unui soldat american în apele unui canal. Opunîndu-se presiunilor venite din partea superiorului său, care, la rîndul lui, e „convins” de politicieni să claseze cazul drept o simplă crimă de stradă, comisarul Guido Brunetti cercetează cu tot mai multă atenţie dubioasele împrejurări ale morţii soldatului. Întrebările la care trebuie să răspundă sînt numeroase. Cine voise moartea tînărului? Ce căuta acesta în Venetia în noaptea cînd îşi aflase sfîrşitul? Şi de ce au fost ascunse droguri în apartamentul americanului, cu intenţia clară de a fi găsite de poliţie? Este de datoria comisarului să descîlceasca adevărul dintr-un amestec de dovezi adevărate ori false, urmărind posibilele legături ale acestui asasinat cu terorismul, crima organizată sau poate ceva chiar mai rău.

Un fragment puteţi citi aici.

Următoarele apariţii:

• În cel mult două săptămâni, Povestea lui Lisey (Nemira) va fi în librării.
• Crash de J.G. Ballard va apărea şi el în scurt timp tot la Polirom.
• Sue Grafton cu B de la bandit e programat, din ultimele informaţii pe care le am, pentru luna asta la RAO.
• Iar la Târgul din iunie nu uitaţi să căutaţi la standul Nemira Despre scris de Stephen King. În câteva zile termin traducerea.