Modificări... portuare

Când omul n-are (chef) de lucru, îşi caută altceva de făcut. Uite-aşa am ajuns eu azi să mă joc cu machetele oferite de blogspot.com şi, după mai multe ezitări, am ales-o pe asta de-o vedeţi acum. Îi zice "Portul", ceea ce n-are absolut nicio legătură cu conţinutul însemnărilor mele (poate doar dacă obişnuiţi să vă scărpinaţi la urechea dreaptă cu mâna stângă), dar mie-mi place totuşi cum arată. Are ceva elegant şi are-o structură clară. Mai mult nu-mi trebe. Iar chestia cu portul - chiar dacă e-n ton cu instituţia prezidenţială - e destul de voalată încât să nu deranjeze. În rest, ce să zic?, sper ca schimbarea asta să nu vă facă să-mi ocoliţi pe mai departe .com-ul.

Tinerii traducători

Excelent grupaj au realizat cei de la Suplimentul de Cultură (în nr. 112) despre tinerii traducători. Uite, oameni buni, că începe să fie băgată-n seamă şi ceata asta de salahori!

Cei aleşi pentru discuţie au fost Luminiţa Marcu, Andra Matzal, Radu Pavel Gheo, Mihai Chirilov, Adrian Buz, Ionuţ Chiva, Claudiu Komartin, Rareş Moldovan şi Dan Sociu. Cu ocazia asta, am avut şi câteva surprize plăcute. Unu la mână: habar n-aveam că s-a înhămat la tradus şi Claudiu Komartin. Bravo, dom'le! Cafea şi nervi cât mai relaxaţi. Secretul rezistenţei. Apoi am aflat că Rareş Moldovan lucrează totuşi la Curcubeul gravitaţiei. Crezusem c-a abandonat-o, deşi a publicat în urmă cu vreo doi ani un fragment în revista noastră. De asemenea, la capitolul revelaţii îl pot trece şi pe Ionuţ Chiva, pe care numa-n rolul de traducător nu-l vedeam, nu mă întrebaţi de ce. Adrian Buz, iarăşi, surprinde plăcut. Traduce un Ellis. Luminiţa Marcu, uite, traduce şi ea The Red Tent de Anita Diamant. Mihai Chirilov, după ce-a tradus două Palahniuk-uri (pe al treilea, cel mai celebru, Fight Club, l-a tălmăcit Dan Croitoru), uite că-mi dă mie ştafeta pentru Invisible Monsters. Andra Matzal merită toate laudele fiindcă a reuşit să-l aducă pe Irvine Welsh în română cu Trainspotting, iar acum lucrează s-o facă şi cu Porno. Acestuia am încercat să-i citesc Ecstasy-ul în engleză şi, credeţi-mă, nu v-aţi dori să-l transpuneţi în română.

În fine, luaţi de citiţi revista. E chiar interesantă. Şi-ar fi la fel de interesant pentru un viitor număr un grupaj cu şi despre redactorii de carte. Sigur o să vină şi ăsta. Răbdare şi... fără tutun. Că ne-am lăsat. Iarăşi. Da, deja de aproape o săptămână. Ce să-i fac? Am multe cărţi de tradus şi vreau să-mi respect contractele.

Politeţe

Ce tare mă poate enerva lipsa pronumelui de politeţe la englezi! Să traduci tu ditamai dialogul de trei pagini dintre doi necunoscuţi - ba, mai mult, aflaţi într-o situaţie aproape oficială - şi la sfârşit să te trezeşti că ăia doi îşi spun pe numele mic. Ei, cum o scoţi la capăt? Bagi politeţe până la un moment dat, după care, hodoroc-tronc, treci pe tutuială? Încerci să faci o glisare mai discretă, cum ar fi de la "dumneavoastră" la "dumneata", apoi la "tu"? Revii şi modifici peste tot direct cu "tu", ca şi când oamenii ăia s-ar fi jucat împreună cu puţa-n ţărână? Habar n-am. Optez totuşi pentru a doua variantă şi oi vedea la corectură dacă nu-i prea strident. Şi dacă-i, ce mă fac?

Nu mai e timp

Descopăr de la începutul anului ăsta că nu mai am pic de timp. Şi chiar atunci când îl am, gândul la toate câte mă aşteaptă mă face să-l irosesc. Mi-ar veni să citesc cărţile din teancul tot mai înalt de pe masa de lucru, dar ştiu că există riscul să mă prindă vreuna şi, presat fiind de... timp, să n-o pot duce la capăt atât de repede cât o cere. M-aş uita la câteva dintre filmele pe care le tot adun, dar nu mai am răbdare. M-aş apuca numaidecât să traduc următoarea carte, dar încă mai am de lucru la asta de-acum. Şi-i vorba de-un roman poliţist. Şi nu mă atrage cam deloc. Pe când următoarea...

Următoarea, uite că dezvălui acum, trebuia să fie Lisey's Story a lui Stephen King. Şi va fi. Numai că înaintea ei voi strecura un roman excelent, o carte pe care Cronenberg a făcut-o film, film care mi-a plăcut tare mult. Azi mi-a ajuns romanul ăsta (Crash-ul lui Ballard; na, c-am dezvăluit-o şi p-asta!) şi, sincer, ard de nerăbdare să-l atac. Aşa cum abia aştept să mă apuc şi de Invisible Monsters-ul lui Palahniuck. Însă acesta va trebui să aştepte cuminte la coadă, după Lisey...

Gata. Închei aici. Mă întorc la Sue Grafton şi la detectiva ei. Nu mai e timp de palavre...

Răspuns la somaţie

Mare-mi fu uimirea să mă văd somat pe blogul cititoarei teroriste să mă-nscriu într-un soi de sondaj cu titlul "5 secrete". Adica 5 lucruri mai puţin cunoscute despre umila mea persoană. Bine, spun, mă prind în joc. Să vedem ce iese.

1. Deşi nu-i neg valoarea, nu pot gusta de niciun fel poezia.
Chestia asta sigur va şoca pe mulţi. D-aia încep cu ea. Dar aşa m-am născut eu, cred: contrar tuturor normelor românismului, n-am în tot corpul măcar un oscior poetic. Iar asta v-ar putea-o confirma cu tristeţe soţia mea, căreia i-am închinat unica-mi încercare lirică. Ce naiba să fac? Chiar aşa gravă-i boala asta?

2. Deşi am tradus o bună parte din Dune - Casa Atreides, n-am citit în viaţa mea celebra serie a lui Herbert.
N-am citit-o fiindcă nu-mi place (i-am citit începutul, d-aia ştiu). Mai simplu nu se poate. Şi nu-mi place fiindcă nu mă atrage, aşa cum nu m-a atras niciodată nici Războiul stelelor, nici Star Trek şi nicio altă ispravă de SF clasic din a doua jumătate a secolului trecut. Sau a începutului ăsta de secol.

3. Am început să scriu cam tot atunci când a început să-mi placă şi să citesc.
Şi asta destul de târziu. Pe la paişpe ani. Până atunci, ai mei voiau să scoată matematician din mine (am fost şi la o olimpiadă - n-am luat notă de trecere, semn clar că matematica nu era de nasul meu!), iar eu voiam să devin karatist. Până la vârsta aia nu mi-am făcut niciodată lecturile de vacanţă şi uram cursurile de literatură de la şcoală. Nu-i vorbă, nici dup-aia nu m-am dat în vânt după ele. În privinţa cititului, declicul a fost produs de Misery a lui King. În a scrisului - o maşină de scris Triumph cumpărată de taică-meu taman atunci. Să vezi potriveală!

4. Dezvolt obsesii pentru unele formaţii sau cântăreţi şi albumele acestora.
În urmă cu două luni era vorba de Kreator şi Enemy of God, luna trecută a fost Jamiroquai şi ultimul lor album, acum e Apocaliptica. Obsesii perpetue: Metallica, Alice Cooper, Bach, Iron Maiden, Dvorak, Ozzy Osbourne. Acum că mi-am cumpărat căşti profesioniste, abia aştept să încep lucrul la următorul roman de tradus.

5. Mă străduiesc de-un an de zile să mă las de fumat.
Marea reuşită a fost de trei luni. Alte încercări - şi-au fost destule - soldate cu eşec au fost de mai scurtă durată. Îmi doresc acum foarte mult să ajungă pachetul la cel puţin 2 euro. Poate, poate... Sau o să încep oare să consider fiecare pagină tradusă ca pe-un pachet de Pall Mall Lights câştigat?

Cam asta e. Să dau mai departe? Uite că dau: Horia Ursu, Marian Coman, Axi, un cotoiaş frumos.

Bilanţ întârziat

Am tăcut o vreme la începutul anului ăsta, dar am făcut-o pentru a mă putea concentra la cartea pe care astăzi, dacă toate merg bine, o termin de tradus. Adevărul e că aş fi putut-o termina fără bătăi de cap înainte de sărbători, însă spiritul din perioada aceea m-a cam împiedicat, mi-a turnat în mădulare şi-n creier o plictiseală lipicioasă ca melasa. De vină e, poate, şi simplitatea cărţii, genul acela de scriere pe care-mi place s-o numesc "he said/ she said", adică schematică, fără prea multe preocupări de stil şi, de aceea, cam neprovocatoare. Fără-ndoială, în genul în care se încadrează (roman poliţist) e o reuşită, are tensiune şi turnuri neaşteptate de situaţie, dialoguri vii, iar dacă mai spun că acţiunea se petrece în Veneţia, ajunge să vă daţi seama că iese puţin din tipar. Autoarea, Donna Leon, şi-a făcut un titlu de glorie din seria dedicată comisarului Brunetti, a primit premii de specialitate, şi înainte pomenitul Brunetti are şanse mari ca, în timp, să i se alăture lui Poirot. Cam atât însă despre asta. Mai multe după ce termin cartea, ca să vă stârnesc s-o cumpăraţi la apariţie.

Fiindcă am dat titlul ăsta însemnării şi fiindcă am văzut pe mai multe bloguri un astfel de trend, uite că - deşi-mi place de obicei să le ţin pentru mine - fac şi eu o sumă a isprăvilor din 2006.

A fost, în primul rând, anul traducerilor. Am tradus 8 cărţi, dintre care 2 în colaborare (una împreună cu doamna mea Linda), iar una este o antologie (a lui Horia Ursu) din care eu am tălmăcit nuvela de titlu. De apărut, au apărut de fapt 12 traduceri, diferenţa de 4 fiind cărţi lucrate cu un an înainte, în 2005. Şi dintre acestea, una este în colaborare. Iată-le pe toate, în ordinea apariţiei:

1. M. John Harrison – Viriconium, omnibus (3 romane şi un volum de povestiri), Editura Tritonic, Bucureşti, 2006;

2. Jeff VanderMeer – Veniss Underground, omnibus (un roman şi un volum de povestiri), Ed. Tritonic, Bucureşti, 2006;

3. Transformarea lui Martin Lake şi ale povestiri, antologie de Horia Nicola Ursu (traducerea nuvelei care dă titlu volumului), Editura Tritonic, Bucureşti, 2006.

4. K. J. Bishop – Oraşul gravat, roman (tradus cu Mihai Samoilă), Editura Tritonic, Bucureşti, 2006;

5. Geoff Ryman – Aer, roman, Editura Tritonic, Bucureşti, 2006;

6. Şaptezeci de mari bătălii ale tuturor timpurilor, atlas istoric (tradus cu Linda Pricăjan), Editura Aquila ’93, Oradea, 2006;

7. Stephen King – Lucruri preţioase, roman, Ed. Aquila 93, Oradea, 2006;

8. Cliff Isaacson & Kris Radish – Influenţa ordinii naşterii, studiu, Ed. Aquila 93, Oradea, 2006;

9. Stephen King – Jumătatea întunecată, roman, Ed. Aquila 93, Oradea 2006;

10. Brian Herbert & Kevin J. Andreson – Dune. Casa Atreides, roman (tradus cu Silviu Genescu), Editura Millennium Press, Satu Mare, 2006.

11. Ben Bova – Powersat, roman, Ed. Millennium Press, Satu Mare, 2006;

12. Jon Fasman – Biblioteca geografului, roman, Editura Polirom, Iaşi, 2006;

A fost de asemenea anul unei singure proze scrise, Radio live, apărută în Almanahul Estival Flacăra. Spre capătul anului am reuşit totuşi să mai adaug romanului câteva pagini. Mai e însă drum lung până să-l isprăvesc...

A fost anul articolelor. De tot felul. De opinie, de prezentare, cronichete. Apărute prin mai multe locuri. Familia, unde mă obligă datoria să scriu, dar şi Flacăra, Prăvălia culturală, Fiction.ro şi altele. Din păcate, am pierdut bunul obicei de altă dată de a-mi ţine o evidenţă clară a lor.

2006 a fost şi anul amenajărilor domestice.

A fost un an început cu mare avânt, cu forţă supranaturală de muncă şi încheiat, deşi cu perspective poate chiar mai bune, într-un mod nefericit pentru o colaborare pe care chiar pusesem preţ. N-a fost să fie. Poate e mai bine aşa.

Dar, last but not least, a fost şi anul când am pornit blogul ăsta.

Ce altceva să mai trec aici? Cu siguranţă am lăsat multe pe dinafară, lucruri mărunte dar importante, bucurii personale, de familie, împliniri care privesc un cerc restrâns de oameni şi pe care nu se cade să le fac aici publice.

Una peste alta, 2006 a fost un an al creşterilor, un an ascendent, şi sper ca şi 2007 să urmeze acest curs. Nu asta ne dorim cu toţii?