Mircea hat gesagt

First and foremost: ce mama mamii lor au păţit ăştia de la Blogspot de-au băgat toate comenzile-n nemţeşte? Dau şi eu dup-un car de ani să intru pe blog şi... halt! Volkswagen, Hitler, ştrudl, şniţl und Trabant. Treabă-i asta? Passant...

Treburi domestice. Tocmai întors de la achitat facturi. A doua rundă. Ieri a fost prima. Dup-amiază, drum la apartamentul luat cu chirie, pentru reorganizări. Trei camere, dintre care numai una goală. Cum ne trebuia nouă. Da' preţ bun, proprietar de treabă. Putem pune tot ce nu ne trebuie într-o singură cameră, pe care s-o încuiem şi să ne descurcăm cu restul de două. Suficient. Deşi mutarea propriu-zisă-i programată pentru început de august, am luat şi luna iulie. S-avem vreme să ne ducem boarfele fără heirupisme. Urăsc heirupismele. Pe de altă parte, termenul de predare a casei s-a amânat c-o lună. Sfârşit de august, deci. Probleme cu firma constructoare, condusă de-un viitor candidat la Primărie şi ţintă încă de pe-acum a tuturor sforarilor actuali. Era de aşteptat. Oricum, partea plină a paharului e c-o să avem casa mai ieftină cu vreo 1800 de euroi, penalizările pentru luna întârziată. Partea goală: oricum am pierdut deja un sac de bani cu scăderea asta a euro. O dată la contract, unde suma-i stipulată cu valoare euro de 3,4 roni, a doua oară la depozitul din bancă, pe care abia săptămâna trecută l-am transformat în lei. Asta e! Cine nu se are cu banii, se arde. O nimica toată: lucrăm doi ani şi recuperăm pierderea. La vita e bella. Vita mă-sii!

Treburi muncitoreşti. Terminat cu chiu-cu vai Oamenii de paie. Michael ăsta Marshall scrie... cum să zic? Inutil încâlcit. Cel puţin în cartea asta. Au şi englezii epatatorii lor. Iar pasajele moralizatoare... delicioase. O să vedeţi când iese cartea, nu vă mai vând ponturi. Overall, totuşi, un roman lizibil, pe alocuri palpitant, cu final destul de previzibil. Nu văd însă masterpiece-ul din el, cum zice King pe copertă. -- Aşa, mai departe. Aproape gata şi Monştrii lui Palahniuk. Luni, cel târziu marţi. Pentru împătimiţii lui Chuck (alde io), thumbs up. Comand acum şi Cântec de leagăn, încă aburind de sub teascuri. -- Şi mai departe: Casa întunericului a cuplului King-Straub. O încep săptămâna care vine şi sper s-o termin în cel mult o lună şi ceva. De n-ar fi fost Marshall aşa... mainstreamist, acuma lucram deja la ea. Vita, vita...

In other news, călduri zăpuşitoare şi-n Oradea. Borsec la gheaţă, prietenul meu cel mai bun. Axi, cotoiaşul cel frumos, are de câteva zile un musafir. Pako, motănoiul fioros. Fioros în primele două zile. C-acum se aleargă unu pe altu şi fac lupte greco-romane pe unde apucă. Îs tare simpatici. N-am crezut c-or să se împrietenească vreodată. Păcat că săptămâna viitoare se-ntorc ţiitorii lui Pako din ţările (şi mai) calde. Romanul (cu titlu provizoriu Şi ceva) înaintează cătinel.

Păi, that's all for now. Hai să-i dau post veröffentlichen.

P.S. Era să uit. Luciat, văzut-ai Adevărul literar şi artistic din 13 iunie? Eşti cap de afiş, da' mai la coadă, într-o înşiruire anume (Dan Boicea o face), se află şi blogul de faţă. La "alte bloguri care analizează fenomenul literaturii". Ca să vezi. Habar n-aveam că asta fac. Mike, tu ştiai? Că cică şi tu faci.

Din bucătărie

Lucrez intens acum la o carte foarte interesantă. "Oameni de paie" îi zice şi-o semneaza numitul Michael Marshall (Smith, dacă-i să fim riguroşi). Daţi un clic aici, c-o să aflaţi mai multe despre autor. Săptămâna viitoare preconizez c-o voi birui şi-o să apară probabil luna viitoare la Humanitas.

Titlul însemnării de faţă poate fi luat şi-n sens propriu. Chiar lucrez în bucătărie. :)

Încă una proaspătă

Deocamdată atât:

Top 10

Acuma nu că mă laud io singur pe mine însumi, da' uitaţi ce bine s-au nimerit vânzările la Polirom şi la Nemira:
Mda, Crash s-a vândut bine de tot săptămâna trecută şi sper s-o facă şi-n continuare. Iar săptămâna asta-i cu noroc: cartea-i la ofertă specială, aproape cu 10 lei noi-nouţi mai puţin. Şo pă ia!

Şi încă un lucru: sâmbătă, 9 iunie, la Bookfest o să fie lansat oficial uite-aşa:

Ora 16.30: LANSARE DE CARTE: J.G. Ballard, Crash
Prezintă: Echipa Polirom: Bogdan-Alexandru Stănescu, Anca Baicoianu, Radu Pavel Gheo
Loc de desfăşurare: la stand.Pe de altă parte, Povestea lui Lisey se vinde bine deja de două săptămâni (sau 3?). Aşa-i stă bine unui bestseller, ce naiba!

Cam asta-i tot. Dacă n-am vreme să postez lucruri mai inteligente, am zis că-i bine şi-o fudulie de genu' ăsta. Nu?

Crash, boom, bang!

Iată c-a apărut săptămâna asta şi Crash-ul lui Ballard.

J.G. Ballard - Crash
Ediţie cartonată, colecţia „Biblioteca Polirom“,
Editura Polirom, 296 de pagini.
Un fragment puteţi citi aici.

O atmosferă de coşmar hiper-tehnologizat, un erotism intens şi sumbru, Crash a devenit un clasic al genului underground la scurt timp după apariţie şi transformat într-un film cult al anilor ’90 de regizorul David Cronenberg. Descris de Ballard însuşi ca „o metaforă extremă pentru o situaţie extremă“, „primul roman pornografic bazat pe tehnologie“, Crash narează obsesiile patologice ale personajelor pentru accidentele de automobil şi victimele acestora, aşezînd într-o lumină nouă şi surprinzătoare relaţia dintre om şi maşină.

Veneţia poliţistă

A apărut la Polirom traducerea romanului Donnei Leon Moarte într-o ţară străină. Iată-i coperta (cartonată):Şi o descriere, dacă nu aveţi chef să daţi clic pe imagine şi s-o citiţi de pe site-ul editurii:

Veneţia la primele ore ale dimineţii e întruchiparea calmului. Asta pîna într-o zi cînd pacea e spulberată de cumplita descoperire a cadavrului unui soldat american în apele unui canal. Opunîndu-se presiunilor venite din partea superiorului său, care, la rîndul lui, e „convins” de politicieni să claseze cazul drept o simplă crimă de stradă, comisarul Guido Brunetti cercetează cu tot mai multă atenţie dubioasele împrejurări ale morţii soldatului. Întrebările la care trebuie să răspundă sînt numeroase. Cine voise moartea tînărului? Ce căuta acesta în Venetia în noaptea cînd îşi aflase sfîrşitul? Şi de ce au fost ascunse droguri în apartamentul americanului, cu intenţia clară de a fi găsite de poliţie? Este de datoria comisarului să descîlceasca adevărul dintr-un amestec de dovezi adevărate ori false, urmărind posibilele legături ale acestui asasinat cu terorismul, crima organizată sau poate ceva chiar mai rău.

Un fragment puteţi citi aici.

Următoarele apariţii:

• În cel mult două săptămâni, Povestea lui Lisey (Nemira) va fi în librării.
• Crash de J.G. Ballard va apărea şi el în scurt timp tot la Polirom.
• Sue Grafton cu B de la bandit e programat, din ultimele informaţii pe care le am, pentru luna asta la RAO.
• Iar la Târgul din iunie nu uitaţi să căutaţi la standul Nemira Despre scris de Stephen King. În câteva zile termin traducerea.

Lisey 4

Uitaţi aici coperta pentru Povestea lui Lisey.

Se pare că vor fi 608 de pagini şi că va apărea în luna mai.
Urmăriţi site-ul Nemira pentru mai multe informaţii.
Sec şi la obiect, nu? :)

"Mecanismul ceasului Orange"

AICI găsiţi o însemnare foarte faină semnată de Radu Pavel Gheo. Asta ca o "lectură suplimentară" pentru cele zise de mine acum câteva zile. Găsiţi la el toată ironia de care eu, date fiind împrejurările, n-am putut fi în stare. Citiţi şi luaţi aminte!

Enormităţi peste enormităţi

Avertisment
În viaţa vieţilor voastre să nu daţi banii pe cărţi care poartă sigla Editurii Aquila '93. Cei care au făcut deja greşeala, sigur ştiu de ce zic asta.

Şi acum să mă explic.

Abia azi mi-au parvenit (vorba vine "mi-au parvenit": le-am cumpărat la jumate de preţ, marele avantaj al traducătorilor de la Aquila) ultimele două cărţi traduse de mine-n urmă cu un an şi alte două traduse de Linda în urmă cu vreo 3. Abia acum le-am frunzărit. Ei bine, lucrurile stau în felul următor:

Cea mai gravă dintre greşeli, Scandalul Modigliani de Ken Follett apare ca fiind tradusă de altcineva, nu de Linda. Dacă ăsta nu-i furt de proprietare intelectulă, spuneţi-mi Cuţu!! Altfel zis, nu cunoaşteţi careva care sunt paşii de urmat pentru o acţiune în instanţă pe treaba asta? Zău că nu ne încălzesc deloc promisiunile Editurii cu retragerea tirajului şi înlocuirea paginii de titlu. Cărţile-s bine-mersi în librării de mai bine de juma' de an!

Apoi: Jumătatea întunecată de Stephen King beneficiază de-o tehnoredactare de zile mari. Aşa încât, de la pagina 32 încolo (şi sunt vreo 650 de toate) liniile de dialog lipsesc cu desăvârşire. O bulibăşeală mai mare nici că se putea. Păcat de munca depusă de mine! Un scuipat în ochi, altfel nu ştiu cum să văd treaba asta. Dragi iubitori ai lui King, cu strângere de inimă vă spun totuşi: ocoliţi în librării cartea asta! E-o bătaie de joc în primul rând faţă de voi!

Tot de la Aquila putere a aflat şi soră-mea, Cristina, că singura carte tradusă de ea din germană a fost tradusă de fapt din... engleză. 1000 de destinaţii de vis sau aşa ceva se cheamă atlasul cu pricina.

Toate astea sunt lucruri de suprafaţă, vizibile oricui. De celelalte, modificările impardonabile şi idioate ale aşa-zişilor lor corectori (care, mai nou, după concedierea singurului tehnoredactor din... editură, fac şi munca asta), nici nu mai vorbesc... Deşi, zău, după câte idioţenii am întâlnit numai la o sumară frunzărire a cărţilor traduse de mine şi publicate de ei, modificări de genul "apendice - apendix", "mop - mops", "vernisaj - vernisare" şi câte şi mai câte, toate opera unor minţi creţe care nu-şi ştiu scrie probabil nici numele fără a-şi consulta cartea de identitate, deşi, ziceam, m-ar tenta să le tratez mai pe larg într-o însemnare separată. Dar nu ştiu dacă merită efortul.

În concluzie, nu vă lăsaţi păcăliţi de copertele frumos colorate în care-şi înveleşte Aquila produsele... literare. Dincolo de ele găsiţi dovada supremă a siluirii unei limbi române şi aşa destul de greu pusă la încercare în produse care nici măcar n-au pretenţia de-a fi... editoriale. Înfiorător!

Mântuirea lui Lisey (aka Lisey 3)

Am isprăvit şi Povestea lui Lisey. A durat o ţâr' mai mult decât am preconizat (cu aproape două săptămâni mai mult!!), da' să zicem că s-a justificat întârzierea prin natura textului - mai mult decât să traduc, am făcut pe detectivul lingvistic. Nu-s multe invenţiile lui King şi, cine-i cunoaşte stilul, ştie că-i place să bată şaua cu ele până pricepe şi calul, da' au fost destul de nasoale, le-am tot schimbat pe parcurs.

... În fine, am crezut c-o să am mai mult chef să scriu despre cartea asta, dar nu-i aşa. Prin urmare, o las baltă şi-mi iau câteva zile libere. Mi-am şi cumpărat o bere, m-am instalat într-un loc comod cu lumină potrivită, am tras alături teancul de cărţi restante şi, măcar până luni, o să citesc din pură plăcere.

Lisey 2

Cine-ar fi crezut, oameni buni, că Maestrul şi-a ascuţit atât de bine pana pentru cartea asta? Poate că povestea-i puţin cam... manieristă, nimic de zis, da’ stilu’, măi-măiculiţă, acilea-i de găsit izbânda. Are-o vervă de zile mari King în cartea asta, simţi că respiri alt aer, te lasă mască unele invenţii lexicale. Şi, de n-ar trebui s-o traduc, aşa de mult m-ar bucura toate! Aşa m-aş bălăci în textul ăsta! Aşa însă, stai ca bou’ în faţa monitorului, caută posibile etimologii, caută sinonime şui, îmbină-le, scurtează-le, fă-le să formeze noi cuvinte, da’ nu orice fel de cuvinte: d-alea flexibile, uşor de modificat cu articole pro- şi post-clitice, uşor de declinat şi toate alea. Modifică înjurături deja existente (fuck e-n cartea asta smuck), ţine seama de expresiile recurente, redă-le întocmai de fiecare dată, fii atent la gradarea intensităţii de expresie a anumitor termeni... Şi multe altele. Cam prea multe. Plus enervantul „the one Scott would have called” pentru aproape tot ce mişcă. Adică, înţeleg că tre’ să-l pui în lumină pe Scott ca romancier de geniu, mare inventator de cuvinte, mare „pescar” în „balta cu expresii”, da’ totuşi... las-o mai moale, ce foterea mă-sii! Însă trebe să zic – că altfel explodez – câtă fericire am simţit când am găsit o traducere bună pentru „bad-gunky”. Nu zic care, vă las s-o depistaţi singuri când o să citiţi cartea.

A, şi încă un lucru: un HUOOOO! mare şi urât pentru cel/cea care-a tradus romanul în italiană. Semplicissimo, tropo semplicissimo. Cazzo!

S-a dus şi nr. 20

A luat şi Crash drumul Editurii. Mergem înainte cu Lisey, că înainte era mai bine - după cum circulă vorba-n târg.

Lisey 1

Traducerea înaintează bine. Sunt în grafic. E puţin mai complicată decât ce-am tradus până acum din King, e-o naraţiune mai atent construită, mai elaborată, cu planuri narative multiple şi-o droaie de exprimări regionale (+ vocabularul inventat al soţilor Landon), dar nu mă plâng. În definitiv, nici nu mă aşteptam la altceva. Şi, cred c-am mai spus-o, îmi plac provocările. Aşa că-i dau înainte. Revin mai încolo cu un "raport" cât de cât consistent.

On a collision course

Gata şi Ballard, cu Crash. Puţin mai târziu decât preconizasem, dar e bine şi aşa. O să mai zăbovească încă o vreme la mine, până-i fac o ultimă revizie, după care va pleca spre Polirom. Între timp, cum m-am (şi v-aţi :)) obişnuit deja, atac numaidecât Lisey's Story-ul lui Stephen King pentru Nemira. Noroc că pe-acesta îl am deja început, aşa că-mi va fi mai uşor să recuperez cele câteva zile de întârziere.

De n-ar trebui să îngrijesc nr. 2 al Familiei, aş fi şi mai fericit. Dar asta e. O spun doar ca să ştiţi pe cine să daţi vina dacă Familia din februarie vi se va părea cam dezlânată. Şi să mă-nţelegeţi. ;)

C. Rogozanu despre Fasman

În cel mai recent Supliment de cultură, Costi Rogozanu recenzează "Biblioteca geografului" de Jon Fasman. Citiţi-o şi-apoi daţi fuga la librărie sau comandaţi cartea direct de la Polirom. Mă pun eu garant pentru o lectură interesantă şi inteligentă.

În acelaşi număr al revistei găsiţi şi o anchetă realizată de Diana Soare despre thriller. Răspund Bogdan-Alexandru Stănescu, director editorial la Polirom, Emil Bărbulescu, coordonatorul colecţiei "thriller&mystery" de la Humanitas, Valentin Nicolau, directorul Editurii Nemira, sus-pomenitul Costi Rogozanu şi mai jos pomenita Diana Soare, care vorbeşte despre cărţile apărute la RAO.

Reţin (parşiv cum sunt) doar un fragment din cele spuse de Bogdan-Alexandru Stănescu:

"Am avut o surpriză extraordinară cînd corectorul nostru, care, prin forţa împrejurărilor, citeşte de la Rushdie la Amis, mi-a spus că Biblioteca geografului e cel mai bun roman pe care l-a lecturat în ultimul an."

P.S. Puteţi descărca revista în format pdf de pe site sau, dacă nu aveţi răbdare, daţi un clic dreapta + save link as... aici.

Lisey's Story

Da, pentru amatorii de King (şi eu, cu voia dumneavoastra, mă număr umil printre ei), va fi tradus în română. Cred c-am mai spus asta într-o însemnare trecută. Cartea e la mine, contractul cu Nemira e semnat deja din decembrie, iar termenul final de predare a traducerii e pe 15 martie. Tot în martie va şi ieşi cartea pe piaţă. Nu spun c-o să-mi fie uşor. Am la dispoziţie, dacă-l termin pe Ballard în 20, exact 23 de zile. La un volum de 500 şi ceva de pagini, eu zic să-l pot isprăvi în 20 de zile, lăsându-mi trei pentru corectură. Nu vă luaţi cu mâinile de cap! Am tradus "Dreamcatcher" în mai puţin de-o lună, iar dihania are aproape 900 de pagini. Eh, c-am avut apoi de purtat un război de uzură cu... corectorii, asta-i altă treabă. Cine a citit cartea în engleză, ştie că abundă-n expresii nu chiar, cum să spun pe româneşte?, ortodoxe (e bine?), iar eu, fidel autorului, le-am tălmăcit fără nicio jenă, cum mi-a venit la gură, pardon: la tastatură. Lucru deloc pe placul sus-numiţilor corectori, prea puţin familiarizaţi cu literatura din ultimul secol. În fine, am spus povestea asta cu câteva exemple pe vechiul blog al Teroristei, înainte de marea mutare, când nu prea mai era nimeni pe-acolo. Ideea e că 20 de zile, pentru o cartea de King, după ce i-am tradus deja alte 6 romane, e-un interval rezonabil. Asta mai ales că nu m-am putut răbda şi-am "rezolvat" deja câteva subcapitole. Mai multe, promit, când voi intra ca lumea în pâine.

A plecat Grafton. Tai-tai!

Cred că nu există uşurare mai mare ca aceea când, după o zi întreaga de stat cu ochii-n monitor să corectezi 130 de pagini A4, başca zilele cât le-ai buchisit cuvânt cu cuvânt, trimiţi în sfârşit o carte tradusă editorului. Asta am făcut eu acum câteva minute şi mă simt împlinit. Încă un volum, al 19-lea, trecut pe răboj.

Euforia ţine însă puţin. Mă aşteaptă Ballard, cu norma pe-o zi de recuperat. Sunt tot la capitolul 4, pagina 40, când astăzi trebuia să continuu de la 60. Asta e, n-o puteam lăsa pe doamna Grafton necorectată. Şi-s sigur că nenea Ballard înţelege. Doar o să-i vină şi lui rândul la treaba asta. Cu puţin noroc şi perseverenţă, în 20 a lunii curente. Hai, 21.

Terapie de şoc

Sunt bine înfipt deja în capitolul 3 şi pot spune cu mâna pe inimă că-i o adevărată desfătare cartea asta. Vine tocmai bine acum, după două romane poliţiste, cam manieriste şi cu loc puţin de întors pentru traducere. Cu Ballard simţi că faci ceva, că nu-i fiecare pagină ca aia dinainte, e-o scriitură mai atentă, mai expresivă, mai elastică. În fine, nici nu pot compara romanul ăsta cu cele dinainte. Nu joacă la aceeaşi categorie, asta-i clar ca lumina zilei. De mult n-am mai simţit plăcerea frazei care provoacă, a paragrafului cu cap şi coadă, a jongleriilor semantice. Vă spun de-acum, cartea asta chiar o să-şi merite banii.

Sunt la capitolul 3, deci. Pagina 28 din 223. Azi trebuie să-l încep şi pe 4, adică mai am cel puţin 12 pagini. Zău că n-o să simt cum o să treacă. De n-ar fi soarele care apune...

Un sfârşit e-un început (corny spus)

Permiteţi să raportez: am terminat cu succes traducerea lui Sue Grafton. A fost, în pofida hopurilor (sau datorită lor?), o călătorie frumoasă, o vizită în însorita Californie - cu scurte escale în Florida - unde răufăcătorii-şi fac de cap, dar sunt aduşi într-un sfârşit înaintea justiţiei. Cartea se termină însă ca la noi: cu îndoiala că justiţia le va aplica pedeapsa cuvenită. Uite, deci, că suntem cvasi-americani. Sau să fie oare americanii cvasi-români? Nu ştiu...

Atac acum, cu pauză doar de-o respiraţie adâncă, Crash-ul lui Ballard.

Tinerii traducători

Excelent grupaj au realizat cei de la Suplimentul de Cultură (în nr. 112) despre tinerii traducători. Uite, oameni buni, că începe să fie băgată-n seamă şi ceata asta de salahori!

Cei aleşi pentru discuţie au fost Luminiţa Marcu, Andra Matzal, Radu Pavel Gheo, Mihai Chirilov, Adrian Buz, Ionuţ Chiva, Claudiu Komartin, Rareş Moldovan şi Dan Sociu. Cu ocazia asta, am avut şi câteva surprize plăcute. Unu la mână: habar n-aveam că s-a înhămat la tradus şi Claudiu Komartin. Bravo, dom'le! Cafea şi nervi cât mai relaxaţi. Secretul rezistenţei. Apoi am aflat că Rareş Moldovan lucrează totuşi la Curcubeul gravitaţiei. Crezusem c-a abandonat-o, deşi a publicat în urmă cu vreo doi ani un fragment în revista noastră. De asemenea, la capitolul revelaţii îl pot trece şi pe Ionuţ Chiva, pe care numa-n rolul de traducător nu-l vedeam, nu mă întrebaţi de ce. Adrian Buz, iarăşi, surprinde plăcut. Traduce un Ellis. Luminiţa Marcu, uite, traduce şi ea The Red Tent de Anita Diamant. Mihai Chirilov, după ce-a tradus două Palahniuk-uri (pe al treilea, cel mai celebru, Fight Club, l-a tălmăcit Dan Croitoru), uite că-mi dă mie ştafeta pentru Invisible Monsters. Andra Matzal merită toate laudele fiindcă a reuşit să-l aducă pe Irvine Welsh în română cu Trainspotting, iar acum lucrează s-o facă şi cu Porno. Acestuia am încercat să-i citesc Ecstasy-ul în engleză şi, credeţi-mă, nu v-aţi dori să-l transpuneţi în română.

În fine, luaţi de citiţi revista. E chiar interesantă. Şi-ar fi la fel de interesant pentru un viitor număr un grupaj cu şi despre redactorii de carte. Sigur o să vină şi ăsta. Răbdare şi... fără tutun. Că ne-am lăsat. Iarăşi. Da, deja de aproape o săptămână. Ce să-i fac? Am multe cărţi de tradus şi vreau să-mi respect contractele.