Poate, poate

Uitasem deja ce bine e să scrii de-ale tale. A trecut cam multicel de când n-am mai scris la roman (la niciunul), iar ultima povestire datează din mezozoicul anului trecut. La cum îmi arată programul de lucru e greu de crezut că l-aş putea termina vreodată pe Ciril sau Locul unde s-a întâmplat ceva (aiurea parafrază, da' n-am găsit altă rimă). Sunt două romane bazate pe-o construcţie destul de liniară, care mi-ar cere întreaga atenţie. Aşa că, aseară, aşteptându-l pe Moş Ene, ce mi-am zis eu? Dacă aşa nu se poate, poate se poate altfel :). Adică, hai să mulez cartea după modul de lucru. Adică unul inconstant. Şi-am ticluit io un fir narativ aproximativ, iar dimineaţă m-am pus pe treabă. Am aşternut deja în biţi vreo 10 pagini de carte şi sună bine. Deocamdată. S-au adunat destul de multe idei în ultimul timp, aşa că n-o să rămân în pană. Iar firul care leagă fragmentele cărţii e destul de elastic încât să-mi permită jonglerii de tot felul. Sunt încrezător. Poate că, totuşi, anul ăsta oi pune capăt lungii perioade de latenţă. M-am îngrozit deunăzi când am făcut calculul: 2007 minus 2002 (anul debutului meu în volum) egal 5. Dumnezeule!