26 ianuarie 2007
Politeţe
Ce tare mă poate enerva lipsa pronumelui de politeţe la englezi! Să traduci tu ditamai dialogul de trei pagini dintre doi necunoscuţi - ba, mai mult, aflaţi într-o situaţie aproape oficială - şi la sfârşit să te trezeşti că ăia doi îşi spun pe numele mic. Ei, cum o scoţi la capăt? Bagi politeţe până la un moment dat, după care, hodoroc-tronc, treci pe tutuială? Încerci să faci o glisare mai discretă, cum ar fi de la "dumneavoastră" la "dumneata", apoi la "tu"? Revii şi modifici peste tot direct cu "tu", ca şi când oamenii ăia s-ar fi jucat împreună cu puţa-n ţărână? Habar n-am. Optez totuşi pentru a doua variantă şi oi vedea la corectură dacă nu-i prea strident. Şi dacă-i, ce mă fac?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
eu as modifica un picutz dialogul (e acceptabil, don't worry) si i-as pune sa-si vorbeasca de la inceput cu numele mic - nu vei mai avea probleme dupa aia de-a lungul pasajului
uite-o idee :) desi, data fiind natura pasajului, tot n-o sa scap de nefiresc. poate ar fi mai bine sa modific in finalul dialogului adresarea si sa las tutuiala pentru urmatoarea intalnire a protagonistilor. ufff!
Si eu tocmai am facut chestia asta: am inceput cu "dumneavoastra" si am trecut la "tu", dupa ce protagonistii si-au cerut unul altuia sa-si spuna pe numele de botez... Si mi-am adus aminte de "Tanta si Costel": "Spuneti-mi cum iti face placere!" :))
Corectati-ma daca gresesc, dar eu cred ca nu pronumele de politete le lipseste. "You" este pronumele de politete! Pe drum l-au pierdut pe "tu", acel "thou" (parca asa se scrie) din textele vechi...
vero, asta-i ideal! sa-si ceara ei renuntarea la politetzuri... pana una-alta, am facut cum am zis mai sus, dupa care am recitit tot dialogul si suna bine. n-au decat sa se tutuiasca data viitoare :)
hara-huru, problema cu "you" e ca-i un fel de pronume universal. e pentru singular, e pentru plural, e colocvial si mai e folosit si-n relatii protocolare. cat despre "thou" ala din textele vechi e chiar stramosul lui "you" de-acuma.
din pacate, in privinta asta, ca-n destule altele, nuanta trebuie cautata in context. problema apare insa cand contextul cere ceva si personajele fac tot posibilul sa nu-l ia in seama - cazul meu :(
S-ar putea ca hara-huru sa aiba dreptate in ceea ce priveste povestea cu "you" si "thou". Am o carte veche, "A concise english grammar for foreign students" by C.E. Eckersley, M. A., aparuta in 1933. Acolo, la pag. 31, (chapter V, The pronoun), apare "thou" la pers. II singular si "you" la pers. II plural. Iar la "notes" scrie: "Thou and thee and thine are very rarely used in modern English". De aici ar cam reiesi ca acum, de fapt, isi spun unul altuia, in toate imprejurarile, "dumneavoastra".
Si asta imi aminteste de ceva - de un pusti care nu-si tutuia parintii si pe care l-am auzit spunandu-i maica-sii, pe un ton cat se poate de lipsit de respect: "Dumneavoastra sunteti o proasta!" :))
Asa-i. Cu precizarea ca perechea lui "thou" era de fapt "ye", "you" mergand in tandem cu "thee" (asa-zisul caz obiectiv - tie, iti, pe tine, te), unde "you" este... "plural or formal singular".
Da' cu ce naiba ma ajuta pe mine treaba asta la descalcirea relatiei dintre o detectiva si-un domn pe care-l intalneste prima oara in cursul anchetei? :)
Pai cine-a spus ca te ajuta cu ceva?! :))
Trimiteți un comentariu