Descopăr de la începutul anului ăsta că nu mai am pic de timp. Şi chiar atunci când îl am, gândul la toate câte mă aşteaptă mă face să-l irosesc. Mi-ar veni să citesc cărţile din teancul tot mai înalt de pe masa de lucru, dar ştiu că există riscul să mă prindă vreuna şi, presat fiind de... timp, să n-o pot duce la capăt atât de repede cât o cere. M-aş uita la câteva dintre filmele pe care le tot adun, dar nu mai am răbdare. M-aş apuca numaidecât să traduc următoarea carte, dar încă mai am de lucru la asta de-acum. Şi-i vorba de-un roman poliţist. Şi nu mă atrage cam deloc. Pe când următoarea...
Următoarea, uite că dezvălui acum, trebuia să fie Lisey's Story a lui Stephen King. Şi va fi. Numai că înaintea ei voi strecura un roman excelent, o carte pe care Cronenberg a făcut-o film, film care mi-a plăcut tare mult. Azi mi-a ajuns romanul ăsta (Crash-ul lui Ballard; na, c-am dezvăluit-o şi p-asta!) şi, sincer, ard de nerăbdare să-l atac. Aşa cum abia aştept să mă apuc şi de Invisible Monsters-ul lui Palahniuck. Însă acesta va trebui să aştepte cuminte la coadă, după Lisey...
Gata. Închei aici. Mă întorc la Sue Grafton şi la detectiva ei. Nu mai e timp de palavre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu