Cred că nu există uşurare mai mare ca aceea când, după o zi întreaga de stat cu ochii-n monitor să corectezi 130 de pagini A4, başca zilele cât le-ai buchisit cuvânt cu cuvânt, trimiţi în sfârşit o carte tradusă editorului. Asta am făcut eu acum câteva minute şi mă simt împlinit. Încă un volum, al 19-lea, trecut pe răboj.
Euforia ţine însă puţin. Mă aşteaptă Ballard, cu norma pe-o zi de recuperat. Sunt tot la capitolul 4, pagina 40, când astăzi trebuia să continuu de la 60. Asta e, n-o puteam lăsa pe doamna Grafton necorectată. Şi-s sigur că nenea Ballard înţelege. Doar o să-i vină şi lui rândul la treaba asta. Cu puţin noroc şi perseverenţă, în 20 a lunii curente. Hai, 21.
2 comentarii:
Mircea, esti tare! Ca de la traducator la traducator, crede-ma ca-s impresionat.
multumesc frumos. nu ma simt deloc tare, dar, venind de la tine, vorba asta-mi da puteri. si-acum, cu toate cate le am pe cap, chiar de puteri am nevoie. mersi, deci, inc-o data. :)
Trimiteți un comentariu