Gaudeamus

A-nceput azi târgul. De câţiva ani buni cochetez cu ideea de-a participa şi eu măcat într-un an şi de fiecare dată sunt răpus de... lene. Nu ştiu cum altfel să-i spun. După fire, sunt un animal de casă, un ins care-şi găseşte fericirea supremă între pereţii domiciliului. Când mi se iveşte ocazia să rămân acasă toată ziua, de dimineaţa până seara, nimic nu mă bine-dispune mai mult. Ţes în jurul meu un cocon de linişte şi pace, mă "aşez în mine", îmi văd tihnit de cărţi. Tocmai d-aia o ieşire taman pân' la Bucureşti, o călătorie de-o noapte întreagă cu trenul (fie şi la cuşetă), mi se pare o chestie apăsătoare. Asta mă răpune an de an, de 2 ori pe an, când au loc marile noastre târguri de carte. Aşadar, şi anul ăsta am spus pas. Poate la anul! (Aşa spun de fiecare dată...)

Singura mâhnire e că niciodată nu poţi trăi de departe măcar o bucată din cele care se petrec acolo. Târgurile de carte nu-s evenimente "mediatice" importante. Le plasează de obicei la sfârşitul buletinelor de ştiri, o trimit pe Ciuhulescu să se bâlbâie în direct şi-n şoaptă din mijlocul unei mulţimi forfotitoare, mai dau câteva planuri de ansamblu, luate de sus, o vorbă înţeleaptă rostită de Liiceanu (care şi-a luat şi anul ăsta pentru stand locul cel mai la vedere - aşa am auzit), cu puţin noroc o transmisiune în direct de la o lansare la care participă şi Băsescu, şi cam atât. Zilele de târg se scurg, nu mai zice nimeni nimic (iar pe TVR Cultural n-am nervi să mă uit), ajunge totul la sfârşit, mai vezi o ştirucă anemică, şi cu asta, basta.

Singura consolare vine după, în revistele de cultură. Dar nu e acelaşi lucru. Acolo-s texte bine clocite, cu înţelesuri profunde şi ţinte clare, iar mie-mi trebuie ceva în timp (aproape) real, ceva la cald. Nu v-am spus: nu-mi plac răciturile (nici chiar tratate cu oţet şi piper).

În orice caz, anul ăsta ar trebui să se lanseze, la două edituri diferite, două cărţi traduse numai de mine şi una tradusă împreună cu Silviu Genescu. Ar mai fi posibil ca Aquila să scoată şi Jumătatea întunecată a lui King şi să nu-mi fi spus nimic (cum au făcut de altfel şi cu Lucruri preţioase), dar nu bag mâna-n foc. Am impresia că editura asta e pe ducă. Se naşte altceva din ea... Voi spune altă dată ce bănuiesc eu c-ar fi asta.

E vorba în primul rând de Biblioteca geografului a lui Jon Fasman, care pe siteul Polirom figurează încă la "cărţi în pregătire", dar care ştiu sigur că vor s-o scoată pe piaţă în zilele de târg. E vorba apoi de Powersat, de Ben Bova, o carte tradusă în toamna anului trecut pentru Millennium Press şi care, uite, face şi ea ochi în lume. Pun aici, ca aperitiv, coperta I şi coperta IV. Clic pe ele ca să le vedeţi mai mari.

A treia carte, cea tălmăcită în colaborare cu Silviu Genescu, este Dune - Casa Atreides.

Mergeţi, aşadar, la târg, frunzăriţi cărţile, vedeţi dacă vă plac şi, eventual, cumpăraţi-le. Iar dacă veţi mai avea şi vreme, scrieţi ceva pe blogurile voastre despre ce-aţi văzut acolo. Asta ca o rugăminte personală. Mulţumesc.