Alice Cooper

Mi-am dat seama că am neglijat în ultima vreme categoria Rock din blogul ăsta. Am început cu Metallica şi am continuat de două ori cu Iron Maiden. Asta-i bine. Dar, dacă e să urmăresc scopul iniţial al categoriei, n-am cum să-l trec cu vederea pe Alice Cooper (alias Vincent Damon Furnier). Pentru că din cauza lui am trecut cu arme şi bagaje, în 1991, de la Michael Jackson (!) la rock. 1991 a fost, după părerea mea, un an fantastic pentru lumea rockului. Atunci a ieşit pe piaţă cel mai bun album al Metallica, Black Album, şi tot atunci a fost lansat şi Hey Stoopid-ul lui Alice.

Lucrurile s-au întâmplat aşa: imediat după Revoluţia s-a deschis în Oradea un studio de înregistrări. Dar nu aşa cum înţelegem azi asta. Era un studio la care te duceai, frunzăreai un catalog, alegeai albumul, plăteai o sumă anume şi te întorceai peste o zi să-ţi iei caseta înregistrată cu albumul respectiv. Iar proprietarul era un ungur mare rocker, aşa că aveai de unde alege. Ei bine, în '91 eu am ales, fără a avea nicio idee despre ce-i vorba, Hey Stoopid. Şi mi-a plăcut la nebunie. Am ascultat şi răsascultat caseta aia până ce i-am scos pe toţi din minţi.

Ca să fac legătura cu Metallica: în cazul în care albumul cerut nu umplea ora pusă la dispoziţie de pe atunci celebrele casete Raks, un alt obicei al celor de la studioul de înregistrări era să completeze cu alte înregistrări. Pe caseta mea cu Alice Cooper a mai încăput o singură piesă. De la Metallica. Sad But True. Care, logic, mi-a plăcut fantastic de mult. Aşa că a doua casetă cerută de la ei a fost o înregistrare cu Black Album. Asta, desigur, pe lângă tot ce mai aveau ei de la Alice.

Piesa de mai jos nu e de pe Hey Stoopid - e de pe Billion Dollar Babies, un album din '73 -, dar cred că se potriveşte de minune cu situaţia politică actuală de la noi. Ia imaginaţi-vi-l pe Băse în locul lui Alice cu joben alb:

La 59 de ani, cu 25 de albume de studio la activ, dintre care primul apărut în 1969, coleg de generaţie cu toţi marii rockului, de la Jimi Hendrix la Janis Joplin, Jim Morrison, The Beatles şamd, Alice Cooper, alături de The Rolling Stones, este o legendă în viaţă şi poate cel mai important... reformator al rockului. Nu vă zic mai multe, să nu vă plictisesc. Ascultaţi-l doar, că merită fiecare secundă.