Lucian Dan Teodorovici - Cu puţin timp înaintea coborârii extratereştrilor printre noi, Editura Polirom, Colecţia "Ego. Proză", Iaşi, 2005.
Cartea lui Lucian Dan Teodorovici n-are nimic de-a face cu sefeul, o spun dintru-nceput. O alătur primelor două datorită titlului, dar şi, mai mult decât atât, datorită plăcerii cu care am citit-o. În definitiv, asta contează cel mai mult.
Nu pot citi pe monitorul calculatorului şi, totuşi, ţin minte că o variantă mai veche a acestui roman am dus-o până aproape de capăt într-o ediţie electronică. Nu ştiu de ce n-am terminat-o. Dar, ca să-mi „ispăşesc” păcatul, am citit-o acum în această variantă revăzută şi adăugită. Şi n-am mai putut-o lăsa din mână până la ultima pagină.
Ca şi-n cazul celuilalt roman al autorului, dar şi al volumului de povestiri apărut în 2004 tot la Polirom, prima impresie la lectură e de extremă claritate, o limpezime a exprimării cum rar întâlneşti la tinerii prozatori atât de des pândiţi de patima frazelor prolixe. La Lucian Dan Teodorovici cuvintele sunt „reader friendly”, se înşiruie firesc într-un text ce loveşte drept la ţintă, fără ocolişuri inutile. Personajele în gura cărora sunt puse aceste cuvinte nu mint, ci se destăinuiesc cu directeţe într-un limbaj frust, dar nu gratuit obscen.
Avem aici un student ca mulţi alţii din perioada „studenţiei obligatorii”, pasionat mai mult de ceea ce înseamnă viaţa de campus decât de aceea dinăuntrul aulelor. Avem un om debusolat care-şi dă pe faţă tot ridicolul existenţei, cu tot penibilul în care intră de bună voie doar de dragul câştigării unui statut aparte în ochii amicilor de petrecere. Avem totuşi un tânăr care suferă din iubire, care, cu sufletul apăsat de amărăciunea potenţialei pierderi a iubitei trădătoare („hipioata”), renunţă la orice poză social-studenţească şi se prăbuşeşte la pământ pentru a-i săruta acesteia picioarele. Avem în romanul de faţă paisprezece capitole, fiecare în parte putând fi citit ca proză de sine-stătătoare, fără a-şi pierde farmecul, fiecare în parte aducând întregului, ca într-un episod de serial de comedie cu accente tragice (cartea m-a dus cu gândul la serialul american My Name is Earl, fraza de început a romanului fiind copia fidelă a laitmotivului acestui serial), noi ipostase ale aceleaşi stări de fapt.
Cândva, într-un interviu, Lucian Dan Teodorovici a declarat că, dacă ar fi ca familia lui să sufere financiar din cauza scrisului său, ar renunţa oricând la el. În încheiere nu pot decât să-i îndemn pe toţi cititorii să cumpere această carte, să aducă aşadar bani în bugetul familiei Teodorovici, pentru a ne putea bucura şi pe viitor de cărţile acestui excelent prozator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu