Datorită acestor oameni putem citi ce citim, vedea ce vedem, auzi ce auzim, spune ce spunem, scrie ce scriem. Datorită lor există acest blog şi multe altele, oricum ar fi ele; datorită lor suntem acum ce suntem. Cu bune, cu rele. Cele bune li se datorează lor - cele rele sunt numai şi numai expresia neputinţei, necunoaşterii noastre. Şi, cel mai mult, sunt expresia uitării, nepăsării noastre.
Să le dăm acum câteva clipe de linişte. Ei ne-au dat liniştea lor veşnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu